Fecioara - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Ţie mă-nchin, trup senin,
Albă răspântie adâncă,
Între cerul senin
Şi lutul ce ne mănâncă.

Clară odihnă între Ursite,
Sub rotunjimile tale aduni
Fragedă taină a două lumi topite
În limpezimea unei minuni.

Sânul tău încă stă sibilin,
Pândit de toată zodia zării,
Încă din ţine se-naltă lin
Pură mireasmă a aşteptării…

Rămâi aicea viaţă întreagă,
Unde se taie păcat cu slavă.
Şi cai potrivnice încheagă
Un dulce popas de carne suavă.



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.