Haitele mării - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Ascunse'n adâncul de neguri al zării
Şi veşnic la pândă, stau haitele mării:
Când albe corăbii, tiptil, din limanuri
Ies ciute răslețe,
Şi pleacă'ndrăznețe
Să pască pribege pe-a apelor lanuri
O haită de vânturi se'nșiruie iute
Şi-aleargă, ca lupii pe urme de ciute
Iar ele,
Ciulind mlădinoase urechi de vântrele
Din scurt fugărite, s'aştern doar pe goană,
Năluce
Năuce,
Săltând încolţite de cruntă prigoană,
Căci haitele 'ntinse la fugă 'ndelungă
Cu limbele scoase zoresc să le-ajungă,
Şi sar peste şanţuri scobite în mare,
Trec peste zăgazuri
De mii de talazuri,
Coboară şi sboara prin văi de vultoare,
Şi iar ies pe creste de ape umflate,
Urcând munţi de valuri, pe nerăsuflate
Dar iată c'ajunse , cu urlet, vânatul
O clipă 'nceteaza chefnitul, lătratul
Apoi o'mpresoară şi drumul i-l taie,
Corabia sbiară şi-i numai sbătae,
Căci haita cumplită
Cu spume şi bale, în goană, stropită
Îi sfâşie coasta şi-i sare'n spinare
Îi spintecă burta de scânduri şi fiare
Îi ronțăie schelă şi-i sfârtică botul,
Şi-abia într-o clipă o'nghite cu totul;
În colţii napraznici, catarge, odgoane
Trosnesc, sfărîmate cu biete ciolane
... Şi nu mai e urmă de navă ...
Ici-colo doar aşchii pe apă buhavă
Şi haite de vânturi flămânde şi rele
Se'ncaer' acum între ele ...



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.