Icoane de toamnă - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Pădurea-ngălbenită e-o vastă pălălaie
Aprinsă pe corlata căruntelor colnice,
Ce pâlpâie când vântul se umflă s-o ridice,
Iar foile în spulber par picuri de văpaie

Aşa ard codrii... până stă soarele să pice,
Cules ca o năramză de acea bălaie
Atunci s-adună umbră pe-a văilor copaie,
Şi nimeni nu mai cearcă muţenia să strice.

Furişă pleacă Seara şi spre apus se duce,
Dar Noaptea-i ţine calea, pândind-o la răscruce:
O namilă flamândă, greoaie ca un urs...

Trec grabnice vedenii de moarte şi prihană
Amurgul pare-n nouri o uriaşă rană,
Prin care-al zilei sânge, lumina, -ncet, s-a scurs.

(1921)



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.