În vie - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Când Soarele coboară, din ceruri stând să iasă,
Tu urci cu el în faţă, spre via neculeasă.
Aşa că multă vreme îl mai zăreşti pe coamă
Rostogolit acolo, o fabuloasă poamă
Căzută fără veste pe dealul viei tale.
Şi'n asfinţitul umed ce stăruie pe cale
Un plop, aproape negru în seara asta gravă,
Îşi nalță foişorul de frunze'n vânt şi slavă;
În vârfu-i, peste via sinistră stând de pază,
A poposit o clipă cea de pe urmă rază,
Lingând uşor cu limba de aur sumbra turlă
Alăturea pândarul, bănuitor în surlă
Încarcă'n sârg sâneaţă gătindu-se de noapte.
Un miros lung de putred, de teasc, de foi răscoapte
S'amestecă cu greaua muţenie din vie.
Trei lânuri mari aşteaptă în cramă, trei sicrie,
Şi'n spaima ne'nțeleasă sclipesc lângă părete
Cosoare'ncovoiate ca aripi de erete,
În timp ce'n largul hrubei ce gurile-şi deschide
Un şir de bălţi şi-antale cer alte Danaide...
Şi noaptea care vine trudită de departe
Aduce ca o veste năpraznică de moarte.
Tomnaticilor struguri spunându-le 'nţelesul
Că mâine 'n zori 'ncepe, cu chiote, culesul ...
Tu ai să stai la umbră, pe iarba otăvită
Sub nucul cu cerdacuri de frunză'ngălbenită
Privind cum, smuls din coardă, prunc dolofan, ciorchinul
Abia acum începe viaţa, 'ntâi , cu chinul :
Numai călcat de soartă dă vinul şi puterea
Şi-ar mucezi, stafidă, de n'ar veni durerea,
Dar, grijuliu, dând roate şi 'nconjurând fâneaţă
Îi fulgeră din spate pândarului sâneaţă :
Şi-ai să te vezi deodată în tunetul sâneții
Sărind să furi ciorchinii din viile vieţii
În clipă când, la panda, ochindu-te străjerii
Ţi-au ciuruit prin suflet alicele durerii.



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.