Inscripţie pe fântâna lui Narcis - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Strein alai dospeşte în carnea ta ocultă,
Neliniştiţii sâmburi plăceri făgăduiesc?
Eşti rodul nopţii tale, şi anu te-ascultă,
Te-mprăștii, pieri în alţii ce te făgăduiesc:

Aplecă-te în mine cu râvna lui Narcis,
Adâncul meu lunatic a limpezit un vis.

Destăinuie oglinda-mi fărâme de mister,
Din frumuseţea noastră nasc îngerii din cer,
Nepipăită sete să îngenunchi, s-adori,
De propriile-ţi braţe încolăcit coborî
În inima fântînii rodind singurătăţi
Şi-n care închegare de dincolo te-arăţi,
Izvor de tine însuţi te plăsmuieşti din nou,
Himeră pipăirii şi ochilor ecou...
Cînd luna urcă miere în crengile cereşti
Şi schimbă unduirea în unde sufleteşti,
Tot ce se isc-alături părelnic şi tăcut
Nici n-a venit vreodată şi nici nu a trecut:
În slăvi se-ntoarce boltă pe umăru-i rotund,
Dar neclintit şi singur tot tu răsai din fund.
Pe frunte cu none de straniu geniu nins
Străbate din neantul urzit un fraged ins.
Cum genele visării de sine şi-a plecat,
Pe dulcea-i goliciune nu-i cută de păcat
Şi cum din vaste ceruri interioare vin
Ies mâinile-i ca nişte sigilii vii de crin.
Prin recea alchimie a lunei tristă-n van,
Destinul mai departe-i şi tot mai diafan.
Prin aripa de trestii a zeilor oculţi
Că pe-un oracol chipul îţi cauţi şi-l asculţi.
Prin plete mlădioşii luceferi ţi-au pătruns,
Dar faţă ta, de-a pururi unică, ţi-e de-ajuns.
Din lumi strălucitoare de pure oglindiri
Alcatuie-ţi genunea de daruri şi gîndiri.
Orice miraj te cheamă cu foc în ochii largi,
Seninul cerc din miezul ursitei să nu-l spargi,
Statornicul miracol în care te alegi;
Iubeşte-ţi pururi taina fără s-o înţelegi.
Prin somnul meu te pipăi prelung ca marii orbi,
Împătimit de tine minunile să-ţi sorbi.
Neatinse de cutremur şi reci ele nu trec,
Căci visul nefățarnic se-ncheie cu înec.

(1940, Bucureşti)



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.