Mărgăritarul bolnav - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Închis adânc în fundul sipetului tăcut,
Lăptos ca o-mpietrită broboană de colastră,
Pe-ngusta periniţa de catifea albastră
Tânjea mărgăritarul de-un dor necunoscut.

De-o boală neştiută zăcea, captivul, ros.
O racilă ascunsă îl îmbâcsea cu ceaţă
Şi-l pistruia cu pete subţiri, ca o albeaţă
Pe ochiu-i fără ape şi tot mai somnoros.

Bătrânul
Gad, zaraful, plângând cu dinadins
Îşi cerceta comoara cea dezmierdată zilnic,
Pe când mărgăritarul din ce în ce mai silnic
Mocnea ca o lumină ce-aproape e de stins.

Şi astfel nestematul se ofilea-n sipet
Şi lâncezea-n neştire, învăluit în scamă.
Dar numeni nu putuse o clipă să-şi dea seama
Ce taină dureroasă îl mistuie încet.

Zadarnic o fecioara cu sufletul păgân
L-a aninat pe sănii-i bălani şi tari ca piatra :
El, ce trăise-n vremuri pe piept la
Cleopatra,
Zăcea posac şi rece acum, ca un bătrân.

Îngălbenit pe-alocuri, sfărâmicios, avar
Lăsă să se strevadă o zare tot mai slabă
Şi-şi obojea lăuntrul şi inima bolnavă
Cu-o pojghiţă zbârcită şi tulbure de var.

Se închidea în sine osos şi aburit
Ca floarea vie smulsă din umeda grădină.
Nemaiavând adâncul cu seva lui marină,
Crăpă, pierzându-şi lustrul, uscat şi jupuit

Murea mărgăritarul cu stingeri şi alean,
Secat de-un dor năpraznic şi fără alinare,
Şi-n lunga-i agonie visa departe-n mare
Un cuib de scoici bătute pe-o creangă de mărgean.



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.