Mormântul stegarului - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Acolo-n câmpuri, unde-atâţi viteji căzură,
Tălăzuiesc azi grâne şi morţii dorm, sărmanii...
Tot mai adânc s-or duce cu orice arătură,
Când peste ei cu trudă vor trage-n plug plăvanii.

Acolo însă unde căzu străpuns stegarul
Şi duşmanul sălbatec i-a smuls drapelul ţării,
Stă câmpul sterp şi cere să-i semănaţi stejarul,
Nu grâu vrea mortul aprig, ci semnul neuitării.

Pe groapă lui îngustă din ce în ce mai falnic
Să crească , dârz, copacul în mijlocul câmpiei...
Când s-o-ncleșta la lupta cu crivăţul năvalnic,
Să-i sune mii de trâmbiţi, ca-n ziua bătăliei

Din fund, cu seva-n ramuri de-a pururi să pătrunză
Întreagă voinicie, tot dorul lui şi dragul,
Aşa să-şi poarte trunchiul sus flamura-i de frunză
Cum şi-a purtat în lupta el sus şi tare steagul.

S-atunci când, din văzduhuri, la cuib cătând hodină
Va fâlfăi un vultur pe creangă-mpletoșată,
Să-i pară că-nviaza acel de pe prăjină
Şi-nfipt stă însuşi steagul pe groapă lui uitată!

(1918)



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.