Pădurea - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Pădurea-n primăvară-i o frescă luminoasă,
Cu cerul plin de pete, subţire şi-aburit,
Acum întâi schiţată de-o pensulă sfioasă
Mijind, neisprăvită, pe-un fond nedesluşit.

Dar vara e un triptic: poieni, copaci, izvoare...
O pânză măiestrită din pastă-mbelșugată,
Trăind, fermecătoare, în rama ei de soare,
Cu mase mari de umbră, ce strălucesc deodată.

În toamna caldă, plină de şopot şi ecouri,
Pe vale mărginită de ape ca de-un tiv,
Pădurea-şi desfăşoară bogatele-i panouri,
Cu galbene alaiuri în stil decorativ.

Apoi, târziu, în iarnă cu ramuri îngheţate
Pădurea se preschimbă în friză de zăpadă,
Sculptată-n alba piatră a zărilor crispate,
Pe-un strâmt frontal de ceruri ce parcă stau să cadă.

O frescă luminoasă şi dulce-n primăvară,
Un mare triptic vara şi toamna un panou,
În friza de zăpadă schimbată iarnă iară,
Pădurea e de-a pururi acelaşi- alt tablou.



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.