Peisaj marin - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Era o vreme-nchisă, târziu după furtună
Și apele trezite păreau că stau pe gânduri:
Din toată frământarea ei şi cazna lor nebună
Nimic nu s-a ales decât un vraf de scânduri.

Corăbii zdruncinate băteau domol în maluri
Și lemn cu lemn, pe-ncetul, le lua-napoi uscatul.
Catarge fără funii, săltate peste valuri,
Cu trupul numai aşchii veneau plutind de-a latul;

Semeţii brazi din norduri, molifţii tari din munte,
Porniţi să cucerească cu dor o altă lume,
Soseau acum la ţărmuri cu trăsnetul pe frunte
Purtaţi pe năsălia nămetului de spume.

Cuprinse de nisipuri pe dosnicele dune,
Zăceau ici colo hârburi de năvi cutezătoare...
Nu s-arătau pescarii măcar să le adune,
Ci le-mbala doar marea cu limbi de flux amare.



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.