Romanţă veche - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera

"Închide-ţi ochii dulci şi-adormi"
Aşa te legănam odată
În noaptea proaspăt înstelată
Şi-ţi descântam să te transformi
Într-o noptatică afgană
Cu carnea limpede şi neagră
În şerpii părului, enormi,
Lung migăleam să te dezghioc,
Din alba hainelor păstaie
Şi mâinile-mi zbucneau văpaie
Cu moleşeli de vis şi joc,
Iar plopul foşnitor şi drag
Al fericirii noastre steag
Urcă în cer atât noroc!
Te frămîntăm ca pe un lut
În care doarme o tanagră
Cu carnea aprigă şi neagră
Şi, iată, duhul te-a umplut,
Cu braţul galeş mă cuprinzi,
Oftezi uşor şi îmi întinzi
Tot sufletul într-un sărut.
Cu puf de noapte pe obraz
Îngemănaţi sub jar de luna,
Sclipeam cu stelele-mpreună,
Luceam cu razele pe iaz
Îşi alina văzduhul boarea
Lin aromea privighetoarea,
Eu, ca luceafărul, stam treaz.
Purtai, asemeni cu sulfina,
Plăpândă ta podoabă nouă.
Cununi sălbatice de rouă...
Iis scutură pe noi grădina
Misterioasele-i palori
Pînă-mbinăm târziu în zori,
Iubirea noastră cu lumina

(28 decembrie 1945, Bucureşti)



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.