Şarpele - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Aidoma cu apa alunecos şi verde,
Ieşit din lutul galben, din pietre şi dudău,
Se cuibărise-n prunduri lumina să-l dezmierde,
Neştiutor de bine, nevinovat de rău.

Vechi voievod al lumii cu vârsta grea de stâncă.
Domnea semeţ în zale de solzi peste nisip ;
Venit din noaptea lumii nu-şi scuturase încă
Nici rouă de pe gânduri, nici visul de pe chip.

Simţind cum se preface prin chin şi năruire,
Scapă din asprul cleşte al trupului vărgat,
Şi ameţit de vraja din tainica-nnoire,
Înnăpârlea pe prunduri un şarpe-nverigat.
Despotmolit ca gheaţă din aspră-ncătușare,

Se cufunda în raze şi se urcă-n senin
Şi nu ştia el singur în marea lui visare
De se umplea pe-ncetul cu soare ori venin.
La fel de gol, de verde şi unduios ca apă,
Plutea, idee pură, în sânul caldei firi,
Când l-a zărit un paznic, şi-l ciopârți cu sapă.
Zvârlit din slăvi în carne cu crâncene zvâcniri,
El n-a ştiut, şi-n somnu-i lupta să se adune.
Cătându-se-n ţărână fărâmele s-aleg,
Şi până ce amurgul s-a stins ca un tăciune,
în fiece frântură s-a zvârcolit întreg.



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.