Sufletul - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera



Sunt un porumbel călător al lumii...
Zvârlit de însăşi voia mâinii Tale
Din Arca vieţii pe tărâmul lumii,
Mă uit şi numai ape văd în cale.

De atuncea fâlfăi fără de-ncetare.
Potopul încă nu şi-a tras zăporul,
Și n-a crescut măslinul pe care
Să-mi odihnesc măcar o clipă zborul.

Pe ape moarte rătăcesc ca orbul,
E mal adânc pe piscuri... şi mă-nec.
Din hoit în hoit alerg la fel cu corbul...
N-am unde sta, îngăduie-mi să plec.

Sunt porumbelul Tău, ursit de soartă
Să nu-şi mai uite cuibul niciodată:
Ascuns, instinctul nesmintit îl poartă,
Cât de târziu, la cuib, prin lumea toată!

Bat vânturi mari pe sus, dar vânturi line,
Iubire bântuie ca la-nceput...
Din trist surghiun, din lumi de hoituri pline
Îngăduie să mă întorc la Tine
Și făr' de ramură ce mi-ai cerut...

Îngăduie-mi... şi-atuncea tot mai spornic
Vâslind prin nori, pe nori şi peste nori,
M-oi înălța la Tine, Doamne, dornic
Cum se întorc la cuibul lor, statornic
Hulubii lumii pururi călători.



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.