Toamna la baltă - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Păianjeni albi atârnă-n cer
Şi-n piepturi negura stă gravă,
Pier iar cocorii în mister
Şi toată slavă e bolnavă.

Că pelicanu-n zbor atins
Spre ghioluri soarele se-nclină,
Pe zdreanţa toamnei mari s-au prins
Medalii triste de lumină.

Curând amurgul de tutun
Se strânge gata de zburat,
Şi-n ochiuri iuţi de vânt nebun
Lung stuful sufletul şi-a dat.

Bat, cârduri, aripi mici de ploaie,
Dar dorul prin colibe stând
Larg peste lume îşi dezdoaie
Adâncul unui cer de gând.



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.