Tudor - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Din munţi, şi ca ei cu pieptul de larg,
Coboară un drumeţ spre câmpie.
Opreşte prin sate năvalnicu-i sârg
Şi bate în porţi cu mânie.

Atâta doar strigă din șea : "hai sculaţi"
Şi pleacă vijelios mai departe ...
Dulăii prin curţi s'ascund speriaţi
Căci zornăe 'n mâini un vraf de obezi sparte

Nu vede, n'aude, aleargă întins
Prin pulberea nopţii, fără hodină,
Dar până şi orbii cu ochiul lor stins
Zăresc cum din paloş îi ţâşneşte lumină.

În urmă-i se umflă, albind, un ciopor
De inşi cu topoare şi flinte
Şi creşte, șihoae, spumosul popor
Cu Tudor, gonind înnainte.

El trece "cu hainele morţii 'mbrăcat"
S'abată din ţară zăporul zaverii ...
Dar duhul iuțimei l-a întunecat
De pare că-i norul cu grindeni al verii;

Amar und' s-o sparge, amar şi prăpăd,
Zvâcnesc cruciş trăsnetele urii
Şi-a vremilor maluri de greul năpăd
Se surpă pe unde calcă pandurii.



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.