Ultima rugăciune - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Simt frânghiile cărnii grăbit cum se dezleagă,
Cătușele de oase slăbesc… Și mă desferic…
Lumina nu-mi ajunge: vreau alta nouă,-ntreagă
Sfârșesc de-acum popasul în larva mea pribeagă,
Aștept eliberarea din strâmt și întuneric…
La marea sărbătoare, curând a morții mele,
Pe lângă albul înger cu aripa de gheață
Te rog adânc, o Doamne, în clipele acele,
Chezaș al meu la Ceruri pentru eterna viață
Cu sfântul Trup și Sânge să fii și Tu de față!


1954, septembrie 26, duminică București



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.