Un glotaş - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Patru corbi, ulmând un stârv
Sub o salcie săracă,
S'abătură trei pe cracă,
Unul, ca un moţ, în vârf.

Şi deşi era război
Chiot lung de tun şi larmă,
Mortul paşnic din noroi
N'avea chivără nici armă.

Găurit de-un glonţ în goană,
Plin de sânge şi de fum
Scurt picase lângă drum
Un glotaş dintr'o coloană,

Cu minteanul trenţăros
Strâns c'o sfoară unsuroasă
Cum plecase 'n zor d'acasă
... Şi zăcea morocănos.

Iar din capul împuşcat
Stă căciula terfelită
Peste faţa lui boţită
Ciugulită de vărsat..

Slut, mărunt, spetit de munci,
Numai oase, gâlci şi noduri,
Se trudise pân'atunci
Să hrănească şapte ploduri.

Multă vreme s'a sgâit
Corbii marilor răsboaie
La căciula lui de oaie
Şi la trupul lui pârlit.

Fâlfâiau pe cruci, lihniţi,
Dar deprinşi cu leşuri grase
În bocanci şi cuirase,
Îl priveau nedumeriţi :

Omul harnicei Ilinci
Peste jilave obiele
În picioare-avea opinci
Şi nădragii drept pe piele.

Nu zăcea măreţ, lungit
În vreun gest de biruinţă
Ci chircit, încolăcit
Şi sgârcit de suferinţă.

Şi din chipu-i de calic
Înţepat de-o barbă rară
Nu spunea nimic, nimic,
Că murise pentru ţară,

Ploconindu-se 'n sfârşit
După multă croncăneală
Alungând orice sfială
Bunii corbi s'au învoit

Şi'ntr'un glas l'au căinat
Că viu n'a fost vre-o scofală,
C'a murit tot fără fală
Şi pe urmă l'au mâncat!



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

multumesc!
danab
miercuri, 13 aprilie 2016