CAND NOAPTEA E ADANCA...
Cand noaptea e adanca si-i liniste, tacere,
Cand si zefirul dulce pe frunze doarme lin,
Iar luna calatoare pe cerul cel senin
A firii adormite e singura veghere,
Atuncea al meu suflet, rapus de doruri multe,
Destept, far-de repaos vegheaza ne-ncetat,
Cu-al zilei zgomot mare in veci neimpacat
Tacerea muta-a noptii ii place sa asculte.
Ce-aude el atuncea cand eu n-aud nimica,
Nu stiu, insa in pieptu-mi un farmec dulce simt,
Si orizontu-mi pare ca e ingust si stramt,
Iar lumea uriasa neinsemnat de mica.
Adaugata de catre Radu Dan Alexandru
vezi mai multe poezii de: Veronica Micle
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Superba!
bledea andrei adrian
vineri, 06 august 2021