Lui Eminescu - Veronica Porumbacu

Noi rasuflam adesea si nici nu luam in seama
ca fiece rasuflet iti e dator c-o vama,
si ti-e dator cu visul, urcusul unei trepte
sfaramitoare-a crudei oranduieli nedrepte.
Noi vietuim sub cerul ca niciodata-albastru,
datori cu o legenda legata de un astru.
Alt fosnet are codrul de-argint si de arama.
In fiecare toamna, suntem datori c-o vama.
De-nmladiem vorbirea, prin tine azi femeie,
orice sarut de flacari da vama o scanteie.



vezi mai multe poezii de: Veronica Porumbacu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.