Sonet II - William Shakespeare
Adăugat de: Gerra Orivera

traducerea şi adaptarea de Ionuţ Popa


Când patruzeci de ierni îţi asaltează
A ta sprânceană, bând din frumuseţe,
Podoaba tinereţii - meditează -
Va tremura ca buruieni răzleţe:
Şi întrebat vei fi unde sunt puse
Minunăţia şi comoara zilei,
Tu să gândeşti şi să replici: distruse
Îşi duc ruşinea sub covorul milei.
În ce măsură fala ţi-e culoare,
De poţi răspunde sincer “succesorul
Mi-ar transforma pedeapsa într-o floare”
Cu o dovadă că-ţi va duce dorul!
Acestea-s vechi, bătrâne... totul pleacă,
Şi sânge vezi în venă, când ţi-e seacă.



When forty winters shall besiege thy brow
And dig deep trenches in thy beauty's field,
The youth's proud livery, so gazed on now,
Will be a tatter'd weed, of small worth held:
Then being ask'd where all thy beauty lies,
Where all the treasure of thy lusty days,
To say, within thine own deep-sunken eyes,
Where an all-eating shame and thriftless praise.
How much more praise deserved thy beauty's use,
If thou couldst answer, 'This fair child of mine
Shall sum my count and make my old excuse',
Proving his beauty by succesion thine!
This were to be new made when thou art old,
And see thy blood warm when thou feel'st it cold.



vezi mai multe poezii de: William Shakespeare




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Unde le găsesc Auras - evident că le pun! Cu drag!
Gerra Orivera
marţi, 07 iulie 2015


Multumesc .Gerra, e bine ca ai pus si varianta originala, pentru cine stie engleza.
ALapis
luni, 06 iulie 2015