Sonet IX - William Shakespeare
Adăugat de: Gerra Orivera

traducere/adaptare de Cristian Vasiliu



De ce ţi-e teamă de-ochii de vădană
Înlăcrimaţi şi eşti atât de laş?
Vei fi jelit căci vei lăsa o rană
În lume de-ai să mori fără urmaşi.
Vei plânge aprig sărăcind pământul
De forma umbrei tale, într-o zi
Şi la sfârşit nici văduva mormântul
Nu-ţi va săpa sub pleoape de copii.
Priveşte ce risipă faci din lume
Schimbând-o des de parcă-ar fi ta,
Dar frumuseţea-i plină de cutume
Şi în sertar, cu vremea, va seca.
O dragoste ce n-a rodit deplin
În alţii, se înecă în venin.

Sonnet IX W. Shakespeare

Is it for fear to wet a widow's eye,
That thou consum'st thy self in single life?
Ah! if thou issueless shalt hap to die,
The world will wail thee like a makeless wife;
The world will be thy widow and still weep
That thou no form of thee hast left behind,
When every private widow well may keep
By children's eyes, her husband's shape in mind:
Look what an unthrift in the world doth spend
Shifts but his place, for still the world enjoys it;
But beauty's waste hath in the world an end,
And kept unused the user so destroys it.
No love toward others in that bosom sits
That on himself such murd'rous shame commits.



vezi mai multe poezii de: William Shakespeare




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.