Sonet XL - William Shakespeare

Iubire, ia-mi iubirile, pe toate;
Ce ai avea în plus de ce-ai avut?
N-ai sa le poti numi adevarate;
Tu aveai tot, apoi sa ai mai mult?
De m-ai primit, simtindu-te dorita,
Nu-ti pot blama iubirea folosita,
Te-as condamna doar daca, amagita,
Rasfatul sa-mi refuzi esti îndoita.
Îti iert hotia, gratios pungas,
Desi astfel mi-ai luat întreg avutul:
Iubirea-si este singurul vrajmas,
Gresindu-si, e mai grav decât urâtul.
Amor lasciv, esti raul ce-l privim,
Ucide-ma, dar nu ne învrajbim.

Traducere: Laurean Mihai Gherman



vezi mai multe poezii de: William Shakespeare




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.