Sonet XXIV - William Shakespeare
Adăugat de: Gerra Orivera

traducere/adaptare de Cristian Vasiliu


Pe suflet, ca pe-o pânză, cu penelul,
Eu te-am răpit pe veci închipuirii,
Ca să-mi admir prin trupul-ramă, ţelul
Duios din perspectivele iubirii.
Nici pictorii nu te-ar schimba în artă,
Căci n-ar cunoaşte-adevărata-ţi faţă
Ce încă uneori mi se arată
Prin ochiul atelierului, în ceaţă.
Privirea mea cu-a ta se împleteşte,
Căci amintindu-mi forma-ţi prin fereastră
Şi soarele în pieptul meu priveşte
Când mă desfăt pe calea ei albastră.
Prin ochii tăi cu graţie contemplu
Nu inima ci-altarul unui templu.

Sonet XXIV de William Shakespeare

Mine eye hath play'd the painter and hath stell'd
Thy beauty's form in table of my heart;
My body is the frame wherein 'tis held,
And perspective it is the painter's art.
For through the painter must you see his skill,
To find where your true image pictured lies;
Which in my bosom's shop is hanging still,
That hath his windows glazed with thine eyes.
Now see what good turns eyes for eyes have done:
Mine eyes have drawn thy shape, and thine for me
Are windows to my breast, where-through the sun
Delights to peep, to gaze therein on thee;
Yet eyes this cunning want to grace their art;
They draw but what they see, know not the heart.



vezi mai multe poezii de: William Shakespeare




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.