Sonetul 115 ( romana ) - William Shakespeare
Adăugat de: Gerra Orivera

Mint rimele mai inainte scrise
rostind ca n-am sa te-ndragesc mai mult,
nu-ntrezaream, se pare, nici in vise
necheltuitul dragostei tumult,
nici timpul cantarindu-l, cel ce calca
edicte si fagaduieli de regi,
cel ce destrama frumusetea sacra
in blande minti sadind faradelegi?
M-a-mpiedicat a timpului surpare
sa-ti spun: "Mi-esti drag cum nimeni n-a iubit!"
pe cand eram stapan al clipei rare
si-i-ncoronam ferindu-o, smerit.
Iubirea-i prunc. Intreaga lui lumina
cat creste inca, totusi nu-i deplina...



vezi mai multe poezii de: William Shakespeare




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Sunt atâtea sute de ani de când vrăjitorul acesta ne duce sufletele-n grea robie: robia frumosului! Și nu ne plângem!:)))) Cu drag.
Gerra Orivera
luni, 14 septembrie 2015


ce vers intelept..si mi-a placut..si-i adevarat:
"Iubirea-i prunc. Intreaga lui lumina
cat creste inca, totusi nu-i deplina..."

multumesc Gerra!
cu drag,
danab
luni, 14 septembrie 2015