Sonetul 21 (romana) - William Shakespeare
Adăugat de: Gerra Orivera

Cum muzei, mie nu mi se intampla
starnit de nu stiu ce vopsit portret
ca vaduvind a cerurilor tampla
prisosul frumusetii sa-l repet
si sa-l asemui prea semet, cu luna,
cu soarele ori perlele din mari,
cu-Aprinsul nins de flori intotdeauna,
sub, necuprins, rotundul unei zari.
Doar adevar eu scriu; precum a mamei
iubindu-si fiul, dragostea mi- simt,
chiar daca n-are sclipatul aramei
din sfesnicele cerului, de-argint...
Sa-si scrie altii vorbele in vant,
eu n-am sa laud ce nu vreau sa vand!



vezi mai multe poezii de: William Shakespeare




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.