Zabranice cad - samoila
Poezie adăugată de: samoila

    duminică, 01 noiembrie 2015

Omul,
Dǎnţuind
Pe marginea lumii,
Zornǎie lanţul
Limitelor sale
Însrise în el
Cu dragostea,
Celui de Sus
Când l-a pus pe o cale.
Când uitǎ Scriptura,
Îmbǎtat de Bachus,
Cade în şanţurile
Conştiinţei,
Mânjindu-şi mâinile
Cu faptele
Fiinţei.
Zǎbranice cad
Peste ochi
Sacadat
Mǎtǎnii tǎcute
Nu-l vor salva
De pǎcat.



vezi mai multe poezii de: samoila




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.