Zânǎ eşti, sirenǎ... poate - samoila
Poezie adăugată de: samoila

    vineri, 01 iulie 2016

Nu mǎ vezi? Sunt lângǎ tine
Ziua în amiaza mare
Şi când înserarea vine,
Şi când faci ,,abuz de sare”.

Vin în fiecare searǎ,
Coborând pe horn în casǎ,
Foamea, frigul sǎ disparǎ
Din privirea ta aleasǎ.

Zânǎ eşti, sirenǎ... poate,
Dar cuvintele amare
Dacǎ poţi, dǎ-le la spate
Şi aruncǎ-te în mare.

Versul mi-este drag şi mie,
Nu-l strivesc în palme dure,
Curcubeul ţi-l las ţie
Lângǎ versurile-ţi pure.



vezi mai multe poezii de: samoila




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.