Plouă mărunt peste livadă,
Frunzele ei în vânt stau să cadă;
Plouă precum picăturile chinezeşti...
Deşi ştiu de tine, totuşi unde eşti?
Plouă auriu într-o toamnă formală...
Iarba nu creşte şi-i iarbă normală;
Nu-i gazonul englezesc
Unde cred că am să te găsesc.
Plouă, plouă mohorât spre seară,
În sufletele noastre se strecoară
Picături albastre de cerneală
Rătăcind secundele de smoală...
Plouă şi vântul aduce urgii
În toamna mea dar tu nu ştii
Ce uragan este în natură!
Vântul iubirii se-nvârtă în zgură...
07.10.2017
vezi mai multe poezii de: Emilian Lican