Zidul - samoila
Poezie adăugată de: samoila

    duminică, 02 august 2015

Pe colina de sub
Munte,
Printre maci şi buruieni,
Singur
Şi cu flori pe frunte
Este-un zid
Printre buşteni.
Putea fi
În altǎ parte,
Fǎrǎ flori,
Fǎrǎ culoare,
Biciuit de vânturi
Sparte
Şi de razele
De soare.
Însǎ nu ştiu ce destin,
Ce intenţie,
Ce vrere
L-au suit cu un suspin
Peste marea lui
Durere.
Unii vin
Şi se-nchinǎ
În tǎcere,
Alţii-şi fac
Doar o nevoie,
Fǎrǎ s-aibǎ
Niciun
Trac.
Dacǎ-n el încǎ-i ascuns
Sufletul de-odinioarǎ,
Îşi va potoli
Un plâns
Ce îl sapǎ
Şi-l doboarǎ.
Încercând
De multe ori
Sǎ mai pǎcǎleascǎ
Moartea,
Simte cǎ
Nu mai învie,
Însǎ ştie
Cǎ îl mai pǎstreazǎ
Cartea.



vezi mai multe poezii de: samoila




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Alex
Mulţumesc pentru comentariu.
samoilǎ
3 Iulie 2015
samoila (autor)
luni, 03 august 2015


Am trecut, si mi-a placut!
alex
luni, 03 august 2015