Cenușă-am fost și vântul m-a purtat
Pe țărmuri arse de toride ploi,
Pe mări pustii, prin timpul prescurtat...
Dar te-am găsit și suntem amândoi
Pe-o margine de cântec în eden
Cu îngerii la picnicul divin;
M-ai sărutat și-un strop de oxigen
A fost de-ajuns durerea să-mi alin
Și să pornim în doi spre infinit
Ca un colaj de versuri și de dor;
Te-am căutat prin veacuri, ruginit
De lipsa ta... aproape-am fost să mor
Și n-am crezut că voi găsi alt zbor
Că voi iubi pe cineva altfel.
Cu tine urc, nu vreau să mai cobor,
Din infinit noi ne-am făcut un țel
Și toate sunt ca-ntr-un concert de Bach.
Te simt vibrând gingaș violoncel,
Nu-mi pasă dacă bursa intră-n crah,
Vei fi sonetul meu sau un rondel.
Din volumul Ceremonia Iubirii -
Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.