carnea rupându-se cu nerușinare din albul imens al oaselor dure. o gură tutunie lătrând a disperare de-atâta credință în toate câte-s nevăzute.
liniștea zvârcolindu-se în alcoolul unor neliniști urât mirositoare.
vinul scurgându-se în neștire și-o mare de chiștoace izbindu-și capetele turtite de vatră. filozoful mergând într-un fel de sens invers către noțiunea de creator. declin.
vezi mai multe poezii de: Johan Klein
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.