Mergem. Înainte. Tot înainte.
cu un scop sau fără scop.
când mergem fără scop,
punem între paşi multe virgule
şi voalăm cuvintele, le ascundem
sub metafore, încât verbele
au certitudinea că le ducem
într-o plimbare...
când mergem cu un scop,
punem accente pe cuvinte,
apăsăm paşii atât de tare
încât avem certitudinea
că pământul ne-a auzit
şi ne construieşte drumuri
silabisind luatul de mână...
mergem. ne plimbăm pe sub
voaluri de timp iubito, pe drumuri
care se iau braţ la braţ şi
calcă apăsat pe urma plugului
lăsat de Gordius, Frigiei moştenire...
nici luna, nici soarele nu sunt
martori credibili, vor face tăcerea
să strige, literă cu literă, legenda.
iar noi vom rămâne ca fiind
cei care am tăiat nodul cu dinţii,
şi am mers cu paşi apăsaţi mai departe!
acolo departe, ne vom opri ochi în ochi,
- preţ de-o licitaţie de superlative-
şi vom scrie un testament,
Cel mai nou Testament:
braţ la braţ, buze lângă buze, ochi, în ochi...
apoi vom merge din nou.
cu un ţel, sau fără ţel.
Doar mergând. Mai departe...
vezi mai multe poezii de: FloWer Power
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.