MIROS DE TĂMÎIE
Se simte parfum aromat şi întunecat de doliu,
Iar izul îmbietor ușor de tămîie în catedrale totu -i negru,
Cînd un mort aşezat neclintit e întins în coşciug
Și-i arde o lumînare aproape pîlpîindă lîngă cap.
Iar mirodenia se răspîndește în picături de eter,
Cînd sufletul răposatului se ridică în înaltul cer,
Și lumînarea lugubră de ceară-i luceşte ca o lumină
Şi se obișnuiește cu mireasma de tămîie amară din candelă
Iar sufletu-i pleacă către un ținut îndepărtat albastru fermecat
Cu aripi albe zboară fără de nici un păcat
Și lasă în urmă amintiri ce timpu' în trupu-i le-a estompat
Însă parfumul de tămîie din simțiri nu s-a uitat.
Pe chipuri palide și imperceptibile tern pică,aşezat,
Plînsetu' înfundat rece umed ce nici nu s- a uscat
Și nu reuşeşte să scoată toată suferința ce în inimă s -a închegat,
Și nici esență sacră de tămîie care în hainele negre s a îmbibat.
DREPTURLE REZERVATE AUTORULUI
11.08.2020
Volumul al 20 lea ''MEMORANDUM''
Radu Dan Alexandru ''Alias''-MISTERUL POEZIEI.
vezi mai multe poezii de: 0741348048
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.