Răul lăuntric, e fiara cea hâdă
Ce mintea distruge și gânduri imundă,
Fiara din sânge se dezvoltă latent,
Mirificul din suflet se mistuie lent,
Ghiara ei apucă și strânge și sfâșie,
Colții ei mărunțesc tot ce mișcă și fâșie,
Chipul ei este uragan, avalanșă, teroare,
Tot ce-atinge, se zbate, se stinge și moare.
Se așează pe trepte de virtute ortacă,
În fața acesteia, toată lumea să tacă,
Atingând culmea nebunească, cumplită,
Unde democrația-i din fașă zdrobită.
Ce iubiri, ce dureri, ce speranțe sau vise,
Toate sunt amintiri, răspândite-n culise,
Prim solistă e ura ne-mblânzită, atroce,
Iar orchestra e fiara ce zâmbește feroce.
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
maria, Badea.Mihai, tane mirela, psihodadum, matilda,
VĂ mulţumesc pentru lecturare şi pentru cuvintele frumoase de apreciere!
stefan doroftei doimaneanu
vineri, 26 august 2016
Am "vazut" acest poem si plec tacuta.
matilda
vineri, 26 august 2016
Foarte frumos scris. Felicitari !
psihodadum
joi, 25 august 2016
Esti atat de talentat, citesc cu drag poeziile tale.
tane mirela
joi, 25 august 2016
Poezie minunată. Felicitări
Badea.Mihai
joi, 25 august 2016
Am urmarit aceste postari ale tale si nu pot decat sa-mi exprim admiratia !
maria
joi, 25 august 2016