A-mbătrânit și timpul fără vârstă,
Se adâncesc și norii-n aspre ploi.
Spălați de vechi păcate și noroi,
Ne cernem stropi de cer într-o batistă.
Plecând cu sufletu-n cantonamente,
Ni-l mai izbim de zidul vieții-n doi,
Fâșii din el se-adună-n mușuroi,
Se-mpart și clipele pe sortimente.
Ne agățăm de lume ca de aer,
Împresurați de-atavice stihii
Și-nspăimântați de crude veșnicii,
Ne-nfășurăm pe trup al sorții caier.
De ne-ar lăsa destinul diabolic
Frânturi de vise scoase la mezat!
Cu șovăieli să le fi cumpărat,
Tot am dori un răsărit bucolic.
A-mbătrânit și timpul, ce eroare!
Dar alergând spre Marele Final
Pe un traseu obscur, original,
Ne cramponăm în propria lentoare...
vezi mai multe poezii de: Camelia Ardelean
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Aspiranta, mă bucur că... ți-am dat de gândit! :-) Îmbrățișări cu sufletul!
Camelia Ardelean (autor)
marți, 12 aprilie 2016
Mesaj profund care lasa de gandit cititorului!
aspiranta
luni, 11 aprilie 2016
Vă mulțumesc, dragi prietene: Estera, Rosa, Simona-Maria! Mă bucur de rezonanță și cuvintele de apreciere! Mulțumiri sincere! Cu drag,
Camelia Ardelean (autor)
sâmbătă, 26 martie 2016
Îmi place foarte tare poezia ta. Îmi place fluenţa versurilor şi sensibilitatea lor
simona_mara
sâmbătă, 12 martie 2016
Deosebit de frumoasă poezie ai scris, o poezie plină de substanţă
Rosa
sâmbătă, 12 martie 2016
Foarte frumos si armonios scrisa.
estera
vineri, 11 martie 2016