A vibrat tot cerul ,s-a rostogolit secunda,
Umilită iarna s-a ascuns la poli,
Din astral speranțe își revarsă unda,
Crește,urcă seva în copaci și-n noi.
Ard în vene flăcări și dospesc în muguri,
Ramuri nenăscute,doruri germinând,
Ne sărută tandru soare-n răsărituri,
Plapomă de verde lutul implorând.
Pretutindeni păsări ,ca-ntr-un stup se agită,
Primăverii închină marșul triumfal,
Ea ne cucerește ,precum o iubită,
Revenind la viață de pe un piedestal.
A fugit la poluri iarna umilită
Din astral speranțe izbucnesc ca muguri,
Vor veni cocorii sub gean-azurită,
-Te aștept iubito,adu-mi zbor de fluturi!
vezi mai multe poezii de: dorurot