de ce să te întorci pe drumuri care
bătătoreau pădurile de brazi
atunci când doar în tine poţi să cazi
şi gâtul sângerând nu te mai doare
același legământ îl faci şi azi
cu frunza veştejită care moare
îți pui mereu aceeași întrebare
cu pas împrumutat de la nomazi
se-aude-n depărtare un ecou
reverberând copaci în asfințire
şi poate că pe drumul tău cel nou
te-ntrebi ce poate fi atât de rău
iubirea care nu mai e iubire
ori drumul nostru neted spre cavou
26 februarie 2018, Constanţa
vezi mai multe poezii de: lorena.craia