traducere de Miron Radu Paraschivescu, volumul "Mickiewicz", Editura Tineretului, 1959
Pânze şi cârmă-s rupte-n vârtejul ce vuieşte,
Voci îngrozite strigă, gem pompele de apă,
Parâmele din mână matrozilor le scapă,
Soarele-apune-n sânge, luând ultima nădejde.
Urlând triumfă vântul, iar peste piscu-nalt
Al apei ridicate de trombele marine,
Către vapor, deodată, al morţii geniu vine
Ca un soldat luând ziduri slăbite, cu asalt.
Aproape morţi zac unii; ici, unul se jeleşte;
Luând bun-rămas, un altul între amici leşină;
Alţii-n genunchi se roagă, s-alunge-al morţii ceas.
Un călător, deoparte, stă mut şi se gândeşte:
Ferice-i cel ce-şi pierde puterea, cin se-nchină,
Sau are de la cine să-şi ia un bun-rămas.
traducere de: Miron Radu Paraschivescu
vezi mai multe poezii de: Adam Mickiewicz
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mă bucură că-l guşti Auras! Are forţă!
Gerra Orivera
vineri, 07 august 2015
Frumos.Mulțumesc.Gerra.
ALapis
vineri, 07 august 2015