Un edict nou: fraţilor mei români - Adam Puslojić
Adăugat de: Adina Speranta

Eu sunt soldatul poeziei româneşti,
Dar tu, Doamne, oare eşti?
Sunt trist, Părinte, ca Nichita cel luminos
şi acum plâng, nu plâng dureros.
Stau aici, privesc spre Blaga -
spaţiul meu mioritic a ajuns la Haga,
unde, acum cu anii, m-ai dat, Bătrâne,
ca pe Iason, cel ce fură Aur-lâne,
neştiind că mor vreodată prin tine,
ca regele meu Marco - la Rovine,
nu ucis de-un frate (de Mircea cel Mare),
ci de crucea de lumină, grea şi tare.
Hai să cântăm Hora sfântă, românească,
noi, doi, Doamne, din gura mea, sârbească.

La Lugoj, cu Blaga,
de 10 mai 1994



vezi mai multe poezii de: Adam Puslojić




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.