Nu crezi că faci la nimeni rău
Cu sufletul, dar vorba ta
Umblă tot slobodă mereu,
Pe mulţi poţi astfel întrista.
Cum te-ai simţi, de te-ai afla
În pielea celui ce-l jigneşti?
Năravul altul de ţi-ar lua,
Ai avea timp să te căieşti.
Sunt oameni slabi în faţa vieţii,
Şi mulţi sunt subjugaţi tristeţii.
Chiar dacă adevărul de-l grăieşti
Nu pot să creadă că-i iubeşti.
vezi mai multe poezii de: daniel