adinacoltea.wordpress.com
privește
mi-a șoptit îngerul
cu aripa întoarsă
în sus
Am dat peste cuvinte
neuitate
în amintiri mai vechi
și caut un loc
Mi-am pus inima,
aşa zgâriată,
într-o pungă de plastic,
când îngerul
Cu tălpile flămânde
de sete
m-am împiedecat de-o piatră
ce-şi ţinea calea
Şchioapătă carul mare
prietene
îţi spun
timpul meu se măsoară
în cuvinte
anii mei se numără
în povești
A încărunţit aerul dimineţii,
dragul meu.
Toamna uită să îmbrace
primăvara luminii
Un gol răsturnat
într-un ochi de sticlă
prelins pe-un picior
de damă de pică
O codiţă la un gând,
un zâmbet întors pe-o parte,
o curbă a lui Gauss
răsturnată pe un rând...
brazii dor
verde tăcut
niciodata toamnă.