iar în bucătării în dezordine
fața de masă cu romburi
la fel buzunarele cangurului
în care puiul crește dormind
în orașul meu crește o rădăcină răsucită
ca un corn de berbec
în orașul meu e un scaun
de pe care nimeni
azi noapte l-am visat
pe liiceanu
avea o cămașă albă apretată
îngheța totul în jur
venea pe străzi ocolite
venea încet subversiv mai țin minte rochia
și geanta ei roz
ca o fondantă uriașă
pasăre albă fără cap
femeia râde în bucătărie
septembrie e-un gând
nu mai știu
pe unde să ajung la trupul tău
mă aflu într-un labirint de oglinzi
pun mâna mereu pe mine
lăsați-mă să dorm
învelită în acest suflet nemișcător
afară mâinile voastre
impulsionează mingi de biliard
vai, se nasc prea multe dive
în cetățile andive
nu-ți rămâne un pătrat
să-ți adaugi un carat
ce înseamnă pentru tine
ora unsprezece noaptea pe malul mării
când luna are un halou suspect
ca gluga trasă strâmb
milord
nu se mai poate concura
ceșcuța japoneză este spartă
și-n zațul ăsta negru de cafea