Din cerul mat, încovoiat pe zare
Ca un imens cuptor de porţelan,
Un soare imobil şi diafan
Trimite raze perpendiculare.
I
................
Fraţii lui, băieţi şi fete,
Cu prilejul decorării dlui Ibrăileanu
Credeam că-i numai o poveste.
În lumina lunii doarme
Casa dragii mele,
I-au cuprins pridvorul tainic
Ramuri de zorele.
— Uite, ai un dar în casă,
Vorbe bune, cu temei
De la dama cea de verde,
Dar să te fereşti să-l iei.
Prin dumbravă se strecoară
Vânt de vară,
Şi cocorii, şir pribeag,
În adânc senin plutesc.
I
Nu, asta nu pot s-o suport!
Curând, e-un an şi jumătate
De când aţi declarat că-s mort
Plop tânăr, încrustat în miezul verii,
Cu ramuri vii și frunză sclipitoare,
Când râul vântului te scaldă,
Învață-mă să râd ca tine-n soare,
Je fis un voeu tendre:
Je cueilllerai la fleur
Où il va descendre,
Pour guérir mon coeur.
Pe-aici,
A fost pământul binecuvântat
De trei vlădici
Şi de-un mitropolit primat.