Era cândva...
Imaginile se îmbulzeau
Țâșneau focuri de artificii,
Ca jonglerii mânuiam pistoale
Capul decât portocala mai mare,
Grav de greutatea răspunderii sale.
Fiecare ochi un giuvaer
Am întâlnit animale cu nasul umed de rouă,
Flori împiedicate cu-n picior în iarbă.
Toate îmi spuneau:
- Aici e încă bine.
Frunzele acompaniază tristețea
Freamătă ca evantaie japoneze
La fel peste tot
La fel se îmbracă ochii în scamă
Dă-mi un pumn din aceste seminții de eternitate
Tu le zici minute
Din fiecare încolțește cu sfială
O dorință inefabilă
Ar părea o succesiune de identități
Dar fiecare val e altfel.
Iată-l cum se apropie gălăgios, zburlit de mal
Cu mâneci de dantelă-imaculată
Gura simte coapsele rupte din minunată faună
Carne bogată în miracole de fiecare por
Carne bună conducătoare de vis
Fluid materializat și binefăcător
Mariei
Obrajii au cunoscut macul de câmp,
De-atunci am mai dăruit un șirag de picioare
În piept în cap în spate
Multor hipopotami cari înveliseră în foița de cositor
Inteligența corăslită
O lacrimă aleasă
Din mâhniri culeasă
Pe rozul degetului mic
Mărgăritar un pic