Azi noape m-am oprit la fereastră ei
voiam s-o întreb
dacă mai simte gustul apei din care am băut împreună
dacă mai simte răcoarea mărului din care am muşcat împreună
Singur şi alb, la după miezul-nopţii,
făcând să scapere asfaltul, scuturând
printr-un singur prelung nechezat
întunericul din arborii de pe trotuare,
Voi sta aici până ce va trece o femeie
Îmbrăcată în alb,
Îi voi spune cu jumătate de glas
Că amintirile nu se îmbracă niciodată astfel,
Copil, mă uimea peste Prut o biserică
în care intra o căruţă cu cai,
grămada de grâu - o cocoaşă himerică -
vărsa un miros de făină de rai.
Să observaţi un lucru: un ţăran
nu merge cu nevasta niciodată
alături, ea foşneşte ca un lan
în faţa lui ştiindu-se chemată.
În vreme ce pământul plecă din mari zidari
şi graiul o pornise într-un toiag de cremene,
un român prea frumos adormise într-o stea
şi femeia îi săruta urmele de răşină şi fluier
Acum priviţi prin inimă,
răspundeţi-mi dacă vedeţi bine,
dacă nu vi s-a ridicat în faţă vreo rădăcină,
vreun pisc,
Deschideţi cartea la pagina opt zeci şi nouă
se scrie despre cultivarea muşcatelor şi prepararea
vînatului mai jos veţi găsi definiţia foarte precisă
a literaturii adevărate la pagina o sută şi cinci
Întotdeauna întotdeauna
oriunde am fi
departe sau aproape
oriunde
fără voia mea privesc și ascult
vecinii de la masa bufetului plutind în fumăraie democrată
fiecare în parte
este politolog economist astrolog istoric