În numele poporului român, Noi dacă pe aici ne mai târâm, Nu vom putea trăi cu frica-n sân, Îl cheamă, după ţara care-l doare,
În numele a ceea ce mă doare,
Înaintez recurs fără scăpare
Cerescului şi absolut stăpân.
Fă-i monument, că nici mormânt nu are,
Lui Ion, întregitorul de hotare,
Trimis acum pe celălalt tărâm.
Momentele de demnitate rare,
Trăiască veşnic România Mare,
Ce numai sieşi îşi va fi stăpân.
Ion Antonescu, Mareşal Român.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu