Multe lucruri am zis şi acum se-mplinesc,
Eu am răni ce mă dor înainte de-a fi,
Pedepsit şi rănit,cred că totu-i firesc,
Şi voi fi graţiat şi-nţeles în copii.
Am căzut, nu-i nimic, mă ridic dacă pot.
Cicatrici am pe crengi, cicatrici am pe trunchi.
M-au lovit peste mâini, m-au lovit peste bot,
De căzut tot mai cad, însă nu în genunchi.
Uite, cel ce mi-a zis că sunt claun perfect
Mă împroaşcă acum şi mă face nebun,
Pentru el am ajuns un sărman obiect,
Nici n-am cui să răspund, de-aş putea să mai spun.
Unu-mi dă peste ochi cu un vârf de bocanc,
Altul scuipă în lut să se facă noroi,
M-au iubit după rang, mă urăsc după rang,
Nu pot ei fi altfel, dacă-aşa e la noi.
Eu ştiam ce va fi, mă durea mai de mult,
Rana grea ce-i acum subiect tuturor,
De aceea,tăcut, liniştit pot s-ascult
Cât de trişti o să fiţi după ce o să mor,
Eu, prea tragicul, comicul claun ocult,
Jumătate-animal, jumătate actor.
9 noiembrie 1985
Poezii cenzurate
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.