Aș lua un corn, un corn tăcut,
Și m-aș sui pe-un vârf de munte,
Să vreau să cânt, să-l pun să cânte
Durerea că te-am cunoscut.
Să-mi fac din aripile frânte
Un fuselaj necunoscut,
Să fug cu tine în trecut,
Un alt noroc să te descânte.
Să înflorești de timpuriu,
Curată, neagră şi fierbinte,
Să nu ne cumpărăm morminte,
Să mă cunoști și să te știu
Ca o pustie în pustiu.
Dar, vai, ce este înainte?
(Iubiți-vă pe tunuri, 1981)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.