Nu! Urgia tutelară
a acestui veac nu face
gura mea să strige-n pace:
ne mutăm în altă țară.
Vom striga a doua oară:
ne mutăm la noi în țară.
De făcut atâta este:
să zidim această țară
pân' la munții ei și peste,
prin urgia tutelară
a acestui veac când iară
se dă foc, se smulg căpestre.
Nu! Mutatul nu ni-i rostul,
rostul ni-i să fim aici,
să clădim destinul nostru,
ca și când l-am înnădi,
de-un destin solar. Deși...
Oltule, voiam să-ți spun
că rămânem. Treci în voie,
fie timpul rău sau bun,
nu suntem Arca lui Noe.
Noi avem de făcut țară,
tu atâta ai: prin furci,
mergi spre Dunărea amară.
Te rugâm frumos să curgi.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu