Și plec și vin și nu-nțeleg nimic
decât că niciodată nu mi-i bine
și că-i obligatoriu să mă-ntorc,
exact atunci când plec de lângă tine.
Și nu mă tem decât de somnul trist
ce mi-a pătruns în inimă și scurmă,
că într-o zi n-o să mai pot veni
din tragica plecare de pe urmă.
(Meserie mizerabilă sufletul, 2000)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.