Că ne bârfeşte lumea este bine.
Normal. Aproape excelent. Aşa e
când două drumuri mari se întretaie
vorbesc toate cărările vecine.
Dispreţuieşte-i dulce când murmură,
sunt şi ei oameni, vor să comenteze,
lumea e un perete de proteze
înconjurând o bârfitoare gură.
Suntem un cuplu de celebritate,
Romeo-Julieta cu pățanii,
ei ne bârfesc, de mor de râs Balcanii,
dar să le mulţumim adânc de toate.
Și-n murmurări, şi-n chicoteli confuze,
eu te sărut, tăcerea mea, pe buze.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.