În timpul dramei, toate sunt mai clare,
Îmi creşte valul lumii împotrivă,
E-o vizibilitate negativă,
Ce în străfundul ochilor mă doare.
Acum e apt să vadă fiecare
Ce fel de simţăminte mai cultivă,
Sărmane, două inimi în derivă,
Să aibă bârfa lumii de mâncare.
Dacă aş şti să cânt, aş lua un flaut
Şi-aş trece-n el, cu tot, cu nervi şi sânge,
Aş implora, aş protesta, aş plânge,
Dar nu mai am puterea să te caut.
Şi exerciţiul morţii, ce mă-nfruntă,
E pentru tine darul meu de nuntă.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.