Aud mereu veşti proaste despre Pisa,
Cum că se-apleacă şi că o să cadă,
Săracul turn de-o moarte de paradă
Şi fără rost pe lume plânsu-mi-s-a.
Vechi subiect al presei mondiale,
Mereu căderea lui este aproape,
„E imposibil turnul să mai scape”…
Şi turnul îşi tot vede de-ale sale.
N-aş spune că încet nu se apleacă
Şi că nu va cădea cândva şi dânsul,
Dar pomii rupţi abia-şi stăpânesc plânsul
Văzându-l cum se-ndoaie ca o cracă.
Prea-i suntem grijii turnurilor gazdă,
De nici nu mai simţim căderea noastră.
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu