Floare cenușie de cenușă rea,
Plouă cu leșie în ființa mea,
Drumul e cu pete, visul e real,
Ceasul din perete bate ritm mortal.
Călărim pe calul însetat și trist,
După ce trec dealul n-am să mai exist.
Foaie cenușie, porumbel de gri,
Nimeni nu mai știe cine ne-o uni.
Zice și notarul că-i un fals abject
Că-ți sunt predicatul și-mi ești subiect,
Lumea se întreabă ce se va-ntâmpla,
Am venit în grabă spre a te fura.
Vin de prea departe, din decor burghez,
Vin de peste moarte ca să te salvez,
Te-a-nnegrit arșița cât m-ai jeluit,
Tu ești Miorița ce s-a-mbolnăvit.
Și dacă, vreodată, tu m-ai apărat,
Stea întunecată profețind ciudat,
Astăzi vin la tine spre-a-ți restitui
Ora mea de bine, viața mea de-o zi.
Foaie prea măruntă care n-ai să mori,
Am să-ți dau la nuntă un chervan cu flori,
N-am să fiu cu tine, n-am să-ți dau răspuns,
Dacă-ți va fi bine, îmi va fi de-ajuns.
(Iubiți-vă pe tunuri, 1981)
vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.